Controlul pierdut

In viata mea mai exista o singura optiune, o singura decizie de luat, o ultima incercare de a mai detine controlul a ceva, orice, ce se afla in jurul meu: daca sa mor sau sa traiesc.

Ma legan ca un biet autist si nu stiu de ce m-as opri din distrugerea pe care reusesc sa o imprim in fiecare frunza si petala a corpului meu sau daca sa merg pana la capat. Sunetul meu, vomitand intr-o casa goala, este cel mai distrugator de inima sunet pe care l-am auzit vreodata.....goliciune mai mare nu cred ca exista.

Imi urasc libertatea de alegere. urasc ca Dumnezeu nu m-a obligat sa fac bine, sa iau alegeri pe care sa nu le regret cu dintii stransi. Ma trezesc in fiecare noapte cu pumnii plini de sange, din cauza cosmarurilor pe care le am. Imi zgarii fata si imi tai incheieturile, imi biciuiesc mintea cu amintiri din vremea in care eram fericita. Acum ma pregatesc de moarte...

Mint zilnic si asta e singurul lucru adevarat pe care il spun